Dupa ce m-am plimbat prin
ploaie in cartierul Berceni in noapte incercand sa gasesc o camera in acel
apartament de 4 camere in care eu as fi putut sa ma mut daca nu mi-ar fi lasat
un gust atat de amar impresia oamenilor simpli ca traiesc in palate. Stiu,
poate as putea parea ipocrit, dar fiecare percem curatenia in felul lui. Eu,
unul o percep intr-un mod mai exagerat uneori.
Aaaaa, am inceput cu
sfarsitul perioadei plina de tumultul sufletesc in loc sa incep cu partea cea
mai importanta: inceputul sfarsitului sau as putea sa-i spun inceputul unui nou
stil de viata, cred, simt ca asa cum mi-l doresc cu adevarat.
Ma voi desparti de sotie
in curand.
De vreo zece zile suntem
in rafale de vorbe si sentimente puse pe masa, cand tulburi, cand limpezi ca
cerul instelat atunci cand privesti in sus, in gol, si te gandesti: ce-ar fi
daca…..?
Mi-am calcat in cele din
urma pe sufletul plin ochi de dorinta de libertate si mi-am zis sa fiu sincer
ca de obicei, si i-am spus sotiei cu lacrimi in ochi, da, cu lacrimi in ochi,
ca nu mai avem un viitor impreuna din cauza ca imi placeti voi, majoritatea
cititorilor mei: barbatii.
Am decis ca ar fi timpul
sa nu mai continuam un calvar, un compromis si ca ar fi mai bine sa ma mut.
Stiu ca ii este mult mai
greu decat mie, dar mai bine acum, decat mai tarziu cu niste minciuni si mai
mari. Nu stiu in ce masura am putea avea in viitor o prietenie asa cum ne-am
promis-o amandoi, dar vom incerca sa avem o prietenie cum rar o au doi oameni
care au stat impreuna 11 ani.
Incepe pentru mine un nou
viitor la 30 de ani.
Ma bucur ca va am pe voi printre
prietenii mei de suflet: V, L si C. Fara voi mi-ar fi mai greu.
Dragul meu Peter,
RăspundețiȘtergereDe-a lungul timpului, am întâlnit oameni care s-au despartit furtunos, cu usi trântite si lacrimi în ochi si oameni pentru care despartirea nu a însemnat decât depasirea unei etape din viata. Sper ca voi doi sa va incadrati in cea de-a doua grupa. Pentru ca ce altceva este despartirea daca nu efectul unui esec, acceptat sau nu, de ambii parteneri? Ce se întâmpla însa atunci când ruptura intervine dupa ani multi, dupa sentimente frumoase si clipe minunate petrecute împreuna? Ca in cazul vostru- 11 ani. Doua mi se par a fi cele mai triste cazuri în care despartirea este definitiva si pe care veti fi nevoiti sa o acceptati– infidelitatea si gasirea unei noi identitatii – ambele incununtate in cazul vostru, dar numai din partea masculina a cuplului. O infidelitate, sau mai multe, poate înseamna un nou început, dar si un punct definitiv pus unei relatii. La început te simti atras de tot ceea ce înseamna celalalt, viata în doi începe sa devina singurul mod de viata acceptabil, totul merge perfect, apar o mie de planuri de viitor si de sperante pe care nimeni nu le poate spulbera. De la un punct încolo însa, ceva începe sa întunece povestea de iubire senina, mai ales cand ambii partneri sunt barbati. Nu te mai regasesti în nimic din ceea ce faci, simti ca locul tau nu este în acest mecanism care e viata de cuplu, ca ai ratat o multime de lucruri pe care ai fi vrut sa le faci înainte. Uneori lucrurile se pot rezolva pur si simplu prin comunicare. Alteori, dialogul nu este suficient sau apare prea târziu ca sa mai poata repara ceva. Oricare ar fi cauzele ei, despartirea nu poate fi decât trista, însa a sti sa o accepti este o dovada de maturitate sufleteasca; în fond, nu este altceva decât un compromis dureros, pe care îl facem pentru ca vrem sa supravietuim propriilor esecuri. Sa aveti puterea sa va regasiti linistea si pacea! Indiferent de decizia ta, sti foarte bine ca voi fi de acord cu aceasta. L.
Iti urmaresc de mult timp blogul si mi se pare ca este unul discret,interesant,frumos si destept la fel ca si autorul lui. Iti doresc multa sanatate,putere,fericire,noroc,dragoste. Si multa intelepciune sa treci peste momentele dificile din viata ta. Fruntea sus ! :)
RăspundețiȘtergereEsti un tip foarte sensibil...ai luat cea mai buna decizie sa nu mai minti....te-ai eliberat....felicitari ! :)
RăspundețiȘtergere