Blestemul bisexualitatii sau al vietii duble? Sunt un jucator pe scena vietii in fiecare zi cu aproape toata lumea. Capatand experienta in jocul diverselor acte lumea din jurul meu incepe sa nu mai semene a scena…devine realitate, prin care incerc sa ma strecor jucandu-mi bine rolurile. Sunt un actor visator, imi place sa improvizez sa schimb actiunea, firul povestii din mers spre fericirea sau nefericirea unora.
La sfarsitul zilei fac in minte un rezumat al piesei jucate pe parcursul zilei si ma gandesc cum sa fac ca maine sa joc mai putin sau sa fiu mai bun.
Chiar daca pun masti diferite pentru fiecare spectator in parte, incerc sa nu-mi descopar adevaratele sentimente in fata lor.
M-am vazut azi a patra oara cu S, din pacate pentru foarte putin timp, abia am reusit sa gasesc o pauza intre spectacole sa-l vad pe “altceva”. Mi-am dat jos masca si am incercat sa-l inteleg cu bune si relele din viata de zi cu zi. Nu stiu cat am reusit sa-l inteleg sau sa-l ajut sa-l fac sa uite de griji si sa se simta bine alaturi de mine. I-am promis ca peste cateva zile voi reveni pentru mai multe ore in bratele lui. Poate ii fac bine tinand-ul in brate, cu siguranta el imi face mie bine.






