Stau in pat cu fata in
sus, aproape m-a luat somnul, dar imi vin in gand randuri, idei bune pentru
articole noi, pentru jurnalul meu. Imi pare rau ca e sotia langa mine si nu mi
le pot nota pe telefon sa nu le uit. E ea langa mine, dar eu nu sunt langa
ea. Gandurile-mi sunt departe, fara ea,
liber, stand cu chirie, stand cu cineva, cu un el. Ma vad intr-un nou inceput
alaturi de mine, de un el. As vrea sa ma vad intr-un nou inceput.
Am “lipsit” din peisajul
Planetei Albastre din simplu motiv ca imi ajunge “relatia” la distanta cu L.
Vorbim zilnic, ne este dor unul de altul, dar simt, stiu, cred ca nici o data
nu va putea fi mai mult. Ma resemnez si ma gandesc ce naiba fac maine. Ma inspaimanta
nesiguranta mea intr-o lume cu un barbat sau femeia pe care o am. Lucrurile nu
vor mai fi niciodata la fel cu ea, vor fi altfel cu altul. Revin la intrebari
vechi. Cu cine? Cand voi face despartirea, ruptura de viata de barbat insurat
cu o femeie.
Adorm, dar maine seara cu
siguranta aceleasi idei isi vor face de cap.
