Doi barbati insurati pe val

Inca vorbesc cu sotia mea la telefon aproape la fel, dar acum vorbesc parca cu el mai mult, cu L. Ma simt mai bine cand ii vad poza pe ecranul telefonului sunandu-ma.

Suntem la distanta unul de altul si parca uneori suntem atat de aproape.

Mi-a dat o veste buna spunandu-mi ca va sta doua seri in Bucuresti in loc de una. De data asta s-a potrivit oarecum ;) sa am si eu noptile libere pentru a ma putea intalni cu el. Deabia astept sa stam imbratisati, sa bem un pahar de vin alb demisec, tolaniti in pat sau sa ne plimbam noaptea pe strazi ca doi barbati detasati de lumea normala in care traim.

Avem, experimentam ceva complicat. Asa e mereu intre doi barbati, mai ales insurati.

Acum e prea tarziu sa oprim povestea frumoasa dintre noi. Mai vreau motive sa cred ca se poate, chiar si la 180 de km distanta unul de altul.

Nu putem nega ca ne placem reciproc, ne-am spus-o intr-un fel sau altul unul altuia. As vrea sa iasa ceva frumos si de durata intre noi.

Valul ne-a luat deja si suntem in larg.