Dupa ce m-am plimbat prin
ploaie in cartierul Berceni in noapte incercand sa gasesc o camera in acel
apartament de 4 camere in care eu as fi putut sa ma mut daca nu mi-ar fi lasat
un gust atat de amar impresia oamenilor simpli ca traiesc in palate. Stiu,
poate as putea parea ipocrit, dar fiecare percem curatenia in felul lui. Eu,
unul o percep intr-un mod mai exagerat uneori.
Aaaaa, am inceput cu
sfarsitul perioadei plina de tumultul sufletesc in loc sa incep cu partea cea
mai importanta: inceputul sfarsitului sau as putea sa-i spun inceputul unui nou
stil de viata, cred, simt ca asa cum mi-l doresc cu adevarat.
Ma voi desparti de sotie
in curand.
De vreo zece zile suntem
in rafale de vorbe si sentimente puse pe masa, cand tulburi, cand limpezi ca
cerul instelat atunci cand privesti in sus, in gol, si te gandesti: ce-ar fi
daca…..?
Mi-am calcat in cele din
urma pe sufletul plin ochi de dorinta de libertate si mi-am zis sa fiu sincer
ca de obicei, si i-am spus sotiei cu lacrimi in ochi, da, cu lacrimi in ochi,
ca nu mai avem un viitor impreuna din cauza ca imi placeti voi, majoritatea
cititorilor mei: barbatii.
Am decis ca ar fi timpul
sa nu mai continuam un calvar, un compromis si ca ar fi mai bine sa ma mut.
Stiu ca ii este mult mai
greu decat mie, dar mai bine acum, decat mai tarziu cu niste minciuni si mai
mari. Nu stiu in ce masura am putea avea in viitor o prietenie asa cum ne-am
promis-o amandoi, dar vom incerca sa avem o prietenie cum rar o au doi oameni
care au stat impreuna 11 ani.
Incepe pentru mine un nou
viitor la 30 de ani.
Ma bucur ca va am pe voi printre
prietenii mei de suflet: V, L si C. Fara voi mi-ar fi mai greu.







